De regula nu merg in Real, dar daca tot am pus mana pe niste bonuri de masa cu antetul unui spital, am zis sa dau o fuga pana la cei fara egal. Toate bune si frumoase pana cand am iesit din masina. In parcare fiind, m-am intalnit cu niste prieteni veniti si ei la cumparaturi. El conduce un Renault Megane. Pe drumul catre intrare au urmat cateva schimburi de replici, amabilitati, ce mare a crescut copilul, dar al vostru cat are, deci chestii d-astea banale.
Intram pana la urma in hypermarket dar destul de greu, ca nu mai scapam de aia si in goana dupa produse, ca cica de la 1 iulie se vor scumpi din cauza TVA-ului, dam peste ALTA familie, cunostinte, colegi, etc. Mai sa fie, ne-am nimerit toti aici, acum, azi in Real? Nu puteam dracului alege Cora sau Carefour? Ca sa nu mai spun ca de regula mergem in Selgros, dar asta e alta poveste. Vorbim si cu astia pret de 2-3 minute si plecam. Dupa alte 10 minute, ne intalnim cu ALTII. Am simtit ca-mi cade tavanul in cap. Alte schimburi de replici, alte amabilitati, cat mai castigi, tot acolo lucrezi, ce masina mai ai, etc. Trecem si "peste astia" si la casa nr. 2 sau pe la inceput pe acolo, ghiciti cu cine ne-am intalnit? Cu ALTII fratilor, cu ALTII! Din pacate nu am emoticonuri pe aici sa exprim exact ce am simtit pe moment.
Ok, unde vreau sa ajung...
Cum se face ca, fara nicio exceptie, TOTI cei cu care ne-am intalnit, ne masurau din priviri cosul cu cumparaturi? Hmmm... Ce kkt vroiau sa vada? Nivelul nostru de trai si sa-l compare cu al lor? Cautau produse ieftine cumparate de noi ca sa aibe de ce face misto ulterior? Sau le placea culoarea caruciorului sau a pantofilor mei? Intreb deoarece in timp ce vorbeau cu noi se uitau in jos, nu in sus, la noi. Urasc intalnirile astea cand esti masurat din cap pana in picioare si ti se pun etichete ieftine.
Asta imi seamana cu o intamplare din trafic cand doi amici buni se intalnesc, unul il taie calea celuilalt, pagubitul injura de mama focului din cauza sperieturii, dupa care zambeste cand isi recunoaste prietenul, iar ulterior il dojeneste (online). Un fel de a gresit bre, dar e de-al meu. Asa si cu astia din Real. Or fi ei curiosi, dar le pot imputa prostia si rautatea? Nu, asa sunt ei si sunt oarecum "ai mei". Pacat ca tembelismul cronic nu doare.
Unde nu-i cap, e vai de mama lor sau cum era proverbul ala?
Un lucru este cert. Voi incerca pe cat posibil sa evit Realul in zilele din preajma salariului pentru ca nu stiu peste cine dau pe acolo sau peste ce tampiti posesori de Megane dau in trafic sau prin parcari.
Postări
