Dupa terminarea sejurului din Sarti, Peninsula Sithonia, am hotarat sa facem ceva cu banii ramasi, mai exact sa ne avantam cat mai mult in interiorul Greciei. Fata de anul trecut, nu i-am mai cheltuit pe toate prostiile, 
astfel ca mai avem pe 28 august in jur de 500 euro (bine, ca si anul trecut am ramas cu ceva pe card, dar asta este ata poveste). Stiu, sunt multi bani pentru muritorul de rand din Romania, avand in vedere ca deja statusem 7 zile la greci... dar putini bani pentru cei cu fite sau pentru cei care se imprumuta la banca sa-si petreaca un concediu de vis in Elada. In fine... Si uite asa, stand la o cafea in dimineata ultimei zile, in balcon fiind.... am ales sa vizitam Pestera Petralona.
Din Sarti pana acolo sunt aproape 100 km iar daca veniti dinspre Salonic sunt numai 50 km, chiar mai putini. Drumul nu este spectaculos doar daca puneti la inima faptul ca la benzinarii nu ti se da bon fiscal sau ce-o fi ala in varianta greceasca... Pe traseu am facut un mic popas sa culegem ceva smochine care erau la "liber" cum sunt in mai toata Grecia... si cum stateam eu si ma gandeam ca in Sarti am dat 3 euro / kilogram, pot spune sincer, ca astea mi-au placut mult mai mult decat cele pe care am dat bani. 
Ajunsi in apropiere de pestera, ne-am "blocat" in fata unei bariere unde o tanti transpirata sub brat 
ne dadea indicatii pretioase in limba materna, in sensul ca mai departe nu putem merge, aratandune-ne o parcare din apropiere. Pana nu am intrebat-o in engleza unde sa parcam, nu i-a tacut gura. Deh, ca mai toate femeile din lumea asta... In acea parcare erau nelipsitele gherete cu suveniruri chinezesti inclusiv cu ceasuri de "firma". Mi-am regasit Swatchul la numai 15 euro (al meu costand in jur de 250 euro cand a fost nou), doar ca al meu este din metal si cantareste "ceva" iar ala era facut dintr-un plastic ordinar si de culoare roz. 
Trec peste carcoteli si peste faptul ca vanzatoarea o tinea sus si tare ca si Swatchul ei este original si dam fuguta la autobuzul care ne astepta. Pot spune ca am avut noroc deoarece acesta pleaca din jumatate in jumatate de ora. Putin nervos soferul, pentru ca ne claxona de zor... si iata-ne la drum catre pestera, impreuna cu ceva unguri, bulgari si cativa nemti. Dupa un drum de nici 5 minute ce poate fi parcurs lejer si pe jos, bine ca perpedes faci vreo 20 minute, am ajuns la pestera, de fapt intr-un fel de capat de drum, deoarece de acolo nu se mai poate inainta decat daca esti autorizat. Da, acel drum continua undeva pe munte, dar nu am avut curiozitatea sa aflu unde duce.
Dupa cateva trepte am ajuns la ghereta unde se vindeau bilete de intrare. Fata de ce am citit pe forumuri, pot spune ca am avut o mica dezamagire. Nu stiu ce inteligent a spus ca intrarea ar costa doar 4 euro, cand era era de fapt aproape dublu, adica 7 euro. Bine, aveam bani la noi si nu ne faceam griji, doar ca imi pregatisem ca fraierul 20 euro pe care i-am intins angajatei destul de sigur pe mine, asteptand sa primesc rest. In realiate pretul / adult a costat 7 euro iar pentru copil a fost 4 euro, in total 25 euro, dar ma rog, asa este romanul... Cand ajunge acasa se lauda ca a vizitat toata Grecia cu doar 200 euro... si ca totul a fost ieftin si cate si mai cate. 
Poate din cauza asta am gasit pe undeva pe net ca pretul biletului era de doar 4 euro. In fine.
No camera, no video camera, auzeam si citeam la tot pasul. Ghidul, o doamna trecuta de 45 de ani, printre datele furnizate despre pestera, arunca din cand in cand si un "no camera". Haioasa de altfel dar foarte usor de pacalit, deoarece poti opri blitzul aparatului si fotografia destul de lejer, mai ales ca pestera are multe "coturi" si daca ramai ultimul din grup te poti bucura si de o super sedinta foto. 
Din pacate pentru mine sau pentru voi, cititorii aestui blog, nu am riscat sau mai bine spus, am preferat sa stau in banca mea si sa nu am probleme.
Sa revenim la pestera...
Aceasta a fost descoperita destul de curand si se pare ca este printre cele mai bine conservate pesteri din lume. Spun asta deoarece nu prea a avut parte de vizitatori precum pestera Ursilor sau Dambovicioara, celebre vagauni din Romania unde ai parte de ghizi locali, de fapt de copiii saraci din zona pusi pe facut bani care in afara de "Atention a la tet" sau "Watch your head" sau "Fereste neamule", mare lucru nu iti pot povesti despre pestera. Deci spre deosebire de ghizii din Romania, grecoaica a tinut sa ne faca capul mare cu perioadele, confundand "hundred" cu "thousand" in vreo 4-5 randuri. Haioasa, repet. 
In alta ordine de idei... Ce legatura au descoperitorii pesterii cu istoria Pamantului, nu am inteles, cert este ca la tot pasul puteai "admira" sculpturi recente ce se vroiau repoduceri fidele a celor care au trait acolo. M-a amuzat o statueta "moarta" care infatisa un om ajuns in pestera in cautare de apa unde cica si-a dat obstescul sfarsit. De fapt au pus de la ei o poveste interesanta deoarece nu aveau de unde sa stie cum au ajuns acel om acolo. Doar si-au imaginat, corect? Probabil acolo a avut nea' ala un atac de cord, cine stie? Sau poate a murit otravit mancand ceva fructe sau plante necomestibile. In fine, poate ca tine si de marketing si de alte alea tipic turistice, cert este ca m-am amuzat un pic.
Bila alba pentru faptul ca pestera este foarte bine iluminata, putand admira, de data asta pe bune, stalactitele, stalagmitele si ceva firicele de apa. Repet, aceasta este foarte bine conservata, probabil datorita faptului ca nu prea a avut parte de turisti, iar ghizii sunt destul de drastici. Bravo lor, ca de cati melteni or fi avut parte incearca si ei sa protejeze cat mai bine posibil, acest obiectiv turistic.
Mare atentie insa deoarece in cazul in care aveti cea kilograme in plus, nu prea puteti intra in anumite spatii. Partea buna este ca acele pasaje sunt foarte scurte, de nici 30 cm. daca totusi nu incapeti pe acolo, spuneti pas si faceti cale intoarsa, luind-o pe unde ati venit, cu toate ca riscati sa va intalniti cu grupul celalalt.
In linii mari pestera merita sa fie vizitata si o spun fara nciun fel de regret. Pacat insa ca nu va pot delecta cu poze din interior. Nici macar nu au taxa aia la intrare pentru filmari sau fotografieri precum in Romania, preferand sa-si vanda rahaturile de pliante... dar la niste preturi destul de piperate.
Ce-ar mai fi? Ah,da... din loc in loc sunt niste vitrine de mici dimensiuni unde cica ar fi niste oase descoperite acolo si ceva roci destul de rare. Poze, la fel, nu am... se pare ca totul a fost mutat in muzeul din imediata apropiere.
Si ca tot am ajuns la muzeu, ne-am spus ca daca tot am platit 25 euro / familie / 3 adulti + 1 copil, hai sa mergem sa cascam gura si acolo, unde, in sfarsit, am putut face poze.
Trecand peste meltenismul tipic turistilor straini de mana a doua, am reusit sa vedem una alta prin muzeu, in general oase umane (si cranii desigur), oase de animale, o reproducere a pesterii la scara 1:1 (pacat ca nu era originala), am "beneficiat"de aerul inchis si cred ca plin de microbi din incinta si ne-am spus intr-un final ca probabil aceste poze fac toti banii, avand in vedere ca in Petralona am avut interzis accesul la aparate. In fne...
Langa muzeu sunt niste sculpturi care reprezinta ceva animale. Cam chicioase, parerea mea, mai ales ca nu prea cred sa fi existat in acea zona GIRAFE, dar cine stie... Nu sunt paleontolog sa-mi dau cu parerea ci un bun roman, carcotas din nascare.
Per ansamblu repet, a fost ok aceasta scurta vizita de doar 2 ore, deoarece ma pot lauda ca nu am stat numai in camera si pe plaja din fata vilei si nici nu am folosit ultima zi in Sarti ca punct de plecare spre Romania. Am preferat sa vizitam puncte turistice din Grecia.
Urmeaza ca in zilele urmatoare sa va povestesc despre vizita la Meteore, relatate probabil tot in aceeasi maniera... adica mai din topor si cu ceva carcoteli tipice subsemnatului. 
Cititi si...
si sincer, decat sa-i cant in struna, am zis pas... deoarece aveam "magazinul" dupa noi in "forma" de lada frigorifica.
Postări
