Amintiri cu Silvia Dumitrescu

Nu stiu cati dintre voi isi mai aduc aminte de Silvia Dumitrescu, celebra cantareata la moda la finele anilor '80, interpeta a melodiei ce avea refrenul acela obsesiv "Dansul, dansul, e normal la varsta mea." Am vazut-o de curand la TV intr-o emisiune "caritabila". Strangea fonduri pentru Elena Carstea, actiune urmata logic, de spalarea lucrurilor in public si unde? Chiar la "andicapatul" de la "Acces Direct", acest Dan Diaconescu al Antenei 1. Spun logic, deoarece in Romania, cam toate actele de caritate (mediatizate) se termina prost. Se acuza unii pe altii de furt, si cate si mai cate.

Trec peste asta si peste faptul ca are si ea partile ei bune, conducand in prezent un fel scoala de muzica unde ca elevi are copii de maxim 8 ani (cel putin cu asta se lauda la un spectacol prin Herastrau anul trecut) si imi aduc aminte de o intamplare haioasa dar rautacioasa petrecuta in Radiodifuziune, unde se faceau majoritatea inregistrarilor audio ce ulterior le gasem pe placi de vinil.

Artista se chinuia sa inregistreze piesa mai sus amintita. Ceva nu iesea bine iar inginerul de sunet o tot intrerupea. Pe atunci nu se imprima ca acum cu ajutorul calculatorului si cu tot felul de softuri in genul Autotune, care iti corectau vocea, indiferent cat de afon erai. Pe vremea aceea trageai pana iti iesea. De multe ori si din pacate, trebuia sa imprimi cap-coada, dar asta mai tinea si de calitatile celui de la pupitru, deoarece cu putin creier, il puteai pune pe X sau pe Y interpret sa inregistreze pe bucati si apoi sa mixezi, in fine.

Ceva in genul asta se intampla cu Silvia Dumitrescu.

Eu ma aflam cu Corul de copii al Radiodifuziunii in pauza dintre repetitii si auzeam fara sa vrem cum saraca aspiranta a locului 1 de la Mamaia, ragea si zbiera numai sa-i iasa piesa bine. Atunci, satul de atatea gafe, imi aduc aminte ca am bagat capul pe usa studioului si am imitat-o razand, dupa care am fugit, logic. Asta, enervata, a iesit, ne-a spus ceva de familie si a intrat la loc. Pana la finalul repetitilor noastre, stiu ca tot nu terminase de inregistrat piesa.

Asadar, daca iti mai aduce aminte draga Silvia, eu eram cel care a incercat timid, si in gluma desigur, sa-ti puna bete-n roate. Din ciclul "mea culpa", sper ca nu te-a afectat prea tare intamplarea din urma cu mai bine de 20 de ani. :)